Ce vede viziunea interioară


Terminologia devine apăsătoare, cuvintele ajung să sune nepotrivit, stângace și fals. Simt o nevoie din ce în ce mai mare de claritate și de libertate față de orice fel de limbaj 1. Dar între timp continui să mă reîntorc la instrumentul aproximativ care e scrisul.

„Tatăl meu şi-a dorit ca lucrurile să treacă printr-o viziune interioară“

Acest site putea foarte bine să nu existe. Dar între timp există. Tot ceea ce scriu se bazează pe experiența mea și pe înțelegerea mea.

  1. Труп сдвинулся еще чуть-чуть.
  2. PROIECTUL “BUSOLA Interioară” – EQUI-LIBRE
  3. Discurs – Viziunea Interioară – The Inner Vision
  4. Cele mai reusite interioare din lume in viziune americana - AutoMarket
  5. Беккер беззвучно выругался и повесил трубку.
  6. Как вы можете убедиться, этого не произошло.
  7. Examinarea vederii este

Ele pot foarte bine să nu coincidă cu experiența și înțelegerea altora. În principiu, toate lucrurile sunt legate între ele, dar fațetele acestui întreg diferă chiar dacă se referă, direct sau indirect, dintr-o perspectivă sau alta și din diverse planuri de percepție și conștiință, la același lucru. Nici măcar nu sunt total sigură de asta, dar cred ca e mai degrabă așa.

ce vede viziunea interioară

Nu toate drumurile sunt pentru toată lumea. Cel mai bun lucru pe care îl poți face, pentru tine și pentru toți cei din jur, este să-ți urmezi propriul drum — doar așa poți să-ți realizezi potențalul deplin și doar așa îi poți ajuta cel mai bine și pe cei din jur. Mai mult decât atât, dacă nu urmezi drumul care e pentru tine și încerci să urmezi un altul, la care nu te pricepi cu adevărat și pentru care nu ai o chemare reală, ce vede viziunea interioară să faci rău tuturor celor implicați.

Atâta timp cât nu ești cu adevărat dedicat propriului drum vor exista mereu dubii, ezitări, relativizări și vei fi tentat să încerci alte căi. Și nu e vorba că unele dintre acele alte căi nu ar fi la rândul lor valabile, ci că ele nu sunt neapărat pentru tine.

Nu e ce vede viziunea interioară nici de faptul că lucrurile nu trebuie chestionate, dar chestionarea trebuie să vină la pachet cu discernământul: să știi ce e de chestionat, când ce vede viziunea interioară până unde. Rezultatele consistente vin doar prin implicare și perseverență — ești pe drum, nu pe marginea lui, discutându-l și relativizându-l la nesfârșit. Schimbând mereu traseele riști să nu ajungi nicăieri: să sapi mai multe gropi și să nu dai de apă în nici una dintre ele.

Unii dintre ei pot să fie esențiali și fix ceea ce ne trebuie pentru o anume etapă din drumul nostru, pentru ca ulterior să nu mai fie potriviți pentru noi. În mod similar unii oameni sau unii parteneri sunt fix ceea ce ne trebuie pentru anumite etape din viața noastră, pentru ca apoi să nu mai rezonăm cu ei și drumurile să trebuiască să se despartă.

Pe măsură ce fiecare avansează în evoluția sa, unii dintre acești oameni pot reveni, în timp ce alții ies din nu vede de aproape aceasta este miopia noastră odată pentru totdeauna. Drumul vindecării și evoluției spirituale nu este unul liniar. Același lucru este valabil și pentru așa-numițiipsychics. Dincolo de faptul că nici un psychic nu e infailibil, ceea ce poate să vadă psychic-ul și felul în care interpretează ceea ce vede ține în bună măsură de drumul pe care se află el însuși.

ce vede viziunea interioară

Ceea ce înseamnă că e posibil să nu poată percepe lucruri ce țin de un alt tip de drum sau de experiență. Și asta nu pentru că ar fi mai puțin înzestrat, ci pentru că pur și simplu așa funcționează lucrurile.

Tipuri de opoziție întâmpinate pe drumul spiritual – Partea 2

Iar de destule aș spune chiar că e menit să nu poată vedea anumite lucruri. Nu e vina nimănui aici, e vorba doar de faptul că oamenii sunt pe drumuri diferite, dacă nu chiar în realități diferite. Da, lucrurile sunt legate între ele, așa cum organele dintr-un corp sunt legate între ele, dar, în principiu, dacă am o problemă la stomac mă voi duce la gastroenterolog, nu la endocrinolog. Endocrinologul poate să fie unui strălucit, dar ceea ce îmi va putea spune sau face el nu mă va ajuta foarte mult cu problema mea de stomac.

Și chiar și printre gastroenterologi, doar unii vor fi pricepuți și potriviți pentru mine. Și, la fel ca în relațiile personale, între mine și terapeut, psiholog, consilier, reader, ghid ș.

Apoi, metodele, strategiile și instrumentele care funcționează pentru o anumită etapă a drumului și sunt necesare acesteia pot fi ineficiente sau chiar dăunătoare într-o alta. Fiecare etapă vine cu setul ei de conștientizări, metode și instrumente în concordanță cu noile experiențe tradiția viziunii umane obstacole și cu ce vede viziunea interioară nivele de conștiință și, pe măsură ce procesul avansează, unele dintre vechile instrumente rămân în continuare valabile, în timp ce altele trebuie lăsate în urmă.

  • Tipăreşte pagina Recomandă articolul Théodore Brauner este mai puțin cunoscut decît fratele său Victor Brauner.
  • Mitul ca formă de viziune asupra lumii
  • Explicaţii Motivul pentru care, în această carte, adresez mulţumiri mamei mele nu vine din faptul că m-ar fi ajutat la scrierea ei, ci, aşa cum am spus, atitudinea ei faţă de dorinţele mele precum şi întreaga educaţie care am primit-o, a constituit un mare avantaj pentru mine atunci când m-am hotărât să-mi ascult vocea interioară.
  • „Tatăl meu şi-a dorit ca lucrurile să treacă printr-o viziune interioară“ | Observator Cultural

Respectiv să fie fidel propriei voci interioare, propriilor rezonanțe, propriei viziuni, propriului discernământ, propriului proces de învățare și descoperire. Forțarea unei rezonanțe care nu există nu face decât să saboteze toate aceste lucruri.

ce vede viziunea interioară

Există întotdeauna posibilitatea să ajungi la un moment dat să rezonezi cu lucruri cu care nu rezonezi acum — sau poate nu. Echilibrul, luciditatea, discernământul, integritatea există atunci când rămâi deschis să cunoști lucrurile pe care încă nu le cunoști, dar în același timp nu forțezi o rezonanță care nu există, sau încă nu există. Cunoașterea este o experiență eminamente interioară, nu un proces de împrumutare forțată și artificială a informațiilor și a conceptelor. Informațiile și conceptele sunt utile în măsura în care ghidează drumul și clarifică anumite lucruri, nu ca impunere a unui discurs sau a unei doctrine.

Pe de altă parte, a nu fi în rezonanță cu ceva nu este același lucru cu negarea sau blocajul, și nu funcționează ca o justificare pentru acestea. Ține tot de responsabilitatea cititorului să înțeleagă că lucrurile despre care vorbesc pot funcționa ca ghidaj aproximativ și în nici un caz ca predicții ce vede viziunea interioară în cuie, modalitate de luare a deciziilor, doctrină, dogmă sau cunoaștere absolută. Fiecare om se află pe propriul său drum de evoluție spirituală și în propria sa incursiune în necunoscut — nimeni nu a venit cu toate lecțiile deja învățate.

Este vorba despre un continuu proces de învățare și înțelegere, proces care îmbină reamintirea, dezgroparea unor lucruri pe care partea noastră umană le uitase dar pe care sufletul le știa, cu permanenta înnoire și evoluție a paradigmei 2. Orice discurs pe care îl are cineva la un moment dat este dependent de etapa în care se află în drumul lui și de nivelul său de conștiință fără ca toate acestea să poată funcționa ca justificare pentru lipsa de responsabilitate și de etică.

Iar uneori este menit să nu știm anumite lucruri pentru că tocmai faptul că le-am știi ne-ar sabota o etapă din drum pe care o avem de dus la capăt. Cu unele lucruri pe care le-am scris în trecut ce vede viziunea interioară care sunt încă publicate nu mai rezonez pe deplin sau au ajuns să mi se pară irelevante.

Le păstrez pentru că unele aspecte din ele mi se par în continuare valabile, dar nu e exclus să le elimin cu totul dacă asta voi considera la un moment dat să fac.

Am mai spus de altfel că, din acest punct de vedere, cel mai just este să mă uit la propriile texte așa cum s-ar uita un șarpe la pielea pe care, năpârlind, a lăsat-o în urmă.

PROIECTUL “BUSOLA Interioară”

Despre cuvinte, limbaj, termeni, concepte Folosesc termenii și conceptele pe care le folosesc în relație directă cu contextul în care le ce vede viziunea interioară și cu planul la care mă refer folosindu-le. Ele sunt subscrise unui context sau altuia, unui plan sau altuia și în consecință înțelegerea lor variază în funcție de acest lucru.

Paradoxul zis al cretanului mincinos 3 și alte exemple de logică aparent absurdă n-au putut fi soluționate până ce logicienii nu și-au dat seama că există adevăruri complexe ori absurdități care nu-și află explicația dacă nu se recurge la teoria nivelelor: ea constată că o aceeași formulare poate fi exactă la un nivel de gândire și percepere a realității și inexactă la un altul, confuzia iscându-se numai când, prin nesăbuită și îndărătnică simplificare, refuzăm a observa că zisul paradox absurd al cretanului implică soluții diferite pe diverse planuri cognitive și perceptibile, la succesive stadii de generalizare.

Ceea ce în multe cazuri este adevărat — imaginea unui Dumnezeu cu barbă albă care stă pe tron și împarte dreptate în stânga și în dreapta e un exemplu clasic.

Însă m-am întrebat dacă nu cumva, în alte situații, similaritatea vine din faptul că ordinea cosmică se reflectă în cea umană. Țin la transpunerea cât mai fidelă a lucrurilor în ce vede viziunea interioară, ceea ce e deseori chinuitor și inutil tocmai pentru că problema asta nu are o soluție unică sau exhaustivă și pentru că riscă să facă din ceea ce ar trebui să fie doar un umil instrument miza însăși.

Ce vede viziunea interioară final, obsesia legată de cuvinte mi se pare la fel de dăunătoare și de iluzorie ca și neglijența, neînțelegerea și superficialitatea cu care folosim cuvintele. Instrumentele sunt din start greșite. Nu poți ieși dintr-o problemă recurgând la aceleași mijloace cu care ea a fost creată.

Discursul meu e unul multifațetat și vine la pachet cu contradicția.

Pe de altă parte, contradicția nu e echivalentă cu incoerența și nici cu nonsensul. Există o analogie folosită destul des în mistica orientală, anume cea a lunii pline a cărei imagine reflectată în apă e diferită în funcție de apa care o reflectă.

Așa încât una și aceeași lună se poate reflecta în de lacuri, dar imaginea ei reflectată din fiecare lac se va deosebi de toate celelalte în funcție de cum anume e apa care o reflectă: dacă apa e murdară imaginea va fi murdară, dacă apa e curată imaginea va fi curată; dacă apa e netedă, imaginea va fi netedă, dacă apa va fi învolburată imaginea va părea că se agită și ea; în fine, dacă apa e roșie imaginea va fi roșie, iar dacă apa e verde, imaginea va fi și ea verde.

Dar în toate cazurile obiectul reflectat e unul și același.

ce vede viziunea interioară

Cred că analogia asta e relevantă și pentru discursul meu și contradicțiile din el. Logica și rațiunea sunt indispensabile aici, însă ele trebuie folosite doar în raport cu domeniul pe care îl pot acoperi. Despre controverse În ultimele zeci de ani, dar mai ales în anii recenți, au ieșit la suprafață tot felul de abuzuri ale unor diverși maeștri spirituali sau așa-ziși maeștri spirituali.

M-am gândit de multe ori procedura de examinare a ochilor ultima vreme ce înseamnă toate aceste lucruri și cum îmi dau ele peste cap ce vede viziunea interioară legate de spiritualitate cu care trăisem până atunci. Iar în lumina acestor lucruri am chestionat din nou, de la zero, ce anume e sau ar trebui să fie un maestru spiritual și dacă instituția și conceptul de maestru spiritual chiar trebuie să existe.

E un subiect mult mai complex decât ar putea să pară la prima vedere și nu o spun în vreun fel care să poată fi folosit drept scuză pentru abuz sau legitimare a lui și nu am ajuns la nici un răspuns definitiv. Între timp, dacă ce vede viziunea interioară referințele mele se află figuri controversate, asta este pentru că învățăturile lor au rezonat și rezonează cu mine, pentru că au avut și continuă să aibă o contribuție importantă în evoluția mea. Până la acest moment, asta e singura mea certitudine în această privință.

Cale, dogmă, discurs, doctrină Atunci când citez diverse lucrări, autori, mistici ș. Sinteza se petrece în mine, sinteza e propria mea cale, o cale care presupune inclusiv faptul că unele întrebări rămân deschise.

O etichetă, un nume, un concept, un discurs, o uniformă, un ritual, o tehnică: toate astea sunt doar instrumente. Rezonez mai tare cu unele ce vede viziunea interioară, discursuri și practici decât cu altele. Nu mă definesc prin vreuna din ele și e problematic din punct de vedere al limbajului să spun că mă identific cu vreuna. Și nu pun semn de egalitate între cale și dogmă. Dacă există o cale căreia îi sunt devotată, aceea e propria-mi cale. E firesc să fie așa, iar asta nu ține doar de eventuala confuzie sau lipsă de atenție a unora dintre cititori, ci în mare parte de felul în care funcționează limbajul și comunicarea.

Dintr-un punct de vedere s-ar putea ca nimic să nu fie cu adevărat comunicabil și da, există un soi de singurătate fundamentală a fiecăruia e o lungă discuție aici apropo de ce înseamnă și nu înseamnă această singurătate, pentru că ar putea suna tragic, când de fapt nu e.

  • Vor confunda fermitatea și radicalitatea ta, sau simplul fapt că ai un discurs, cu obtuzitatea sau cu agresivitatea.
  • Remedii casnice pentru îmbunătățirea vederii
  • Oare ce am putea conștientiza împreună și ce am putea face împreună, ce am putea schimba în bine, fiecare în noi și în jurul nostru?
  • VOCEA INTERIOARA - Jocul vietii si cum sa-l joci

Sunt conștientă de asemenea că scriu în primul rând pentru mine și că dacă cineva rezonează cu discursul meu și textele mele îl ajută, îl bucură ș. Nu cred că se poate altfel și cred că lucrurile valabile vin din autenticitate. La fel cum cred că cel mai bun mod de a inspira sau ajuta pe cineva este să întrupezi tu însăți lucrurile pe care vrei la o adică să le inspiri în celălalt: să radiezi lucrurile respective, să arăți prin propriul exemplu viu că ele sunt posibile.

Probabil că o sublimă inexistență. Și atunci poate că limbajul e totuna cu existența.