Psihicul și viziunea,


De ce o istorie a unei astfel de probleme? Dacă acceptăm că se poate contura un parcurs istoric al modului în care cancerul a fost diagnosticat și tratat de-a lungul timpului, de ce nu se poate face același lucru și în cazul depresiei? Cumva, în Occident, am ajuns să privim depresia aproape ca pe orice altă boală fizică, comparația fiind tentantă, pentru că diminuează stigmatul asociat unei boli psihice.

Dacă un pacient nu s-ar simți jenat că apelează la un tratament pentru tratarea unei tumori la splină, de exemplu, de ce s-ar simți rău că apelează la ajutor pentru a trata o tumoare invizibilă pe creier? Însă, oricât de mult ne-am dori să simplificăm lucrurile, bolile psihice, în general, și depresia, în particular, nu sunt deloc simple.

În cazul lor, vorbim despre un amestec de genetică și mediu, despre fizic și mental, despre biologic și psihologic, despre nivelul individual și cel cultural. Cu alte cuvinte, modul în care fiecare experimentează depresia și cum interpretăm ceea ce ni se întâmplă este generat nu numai de sentimentele noastre, dar și de ceea ce cultura din care facem parte ne spune că ar trebui test de vedere online psihicul și viziunea hipermetropie însemne acele sentimente.

Iar acest sistem de interpretare a variat considerabil în timp și spațiu și continuă să fie diferit și astăzi. Provocarea este să știm cum se manifestă și de ce se întâmplă acest lucru.

Dacă parcurgem retrospectiv paginile istoriei umanității, documentele scrise de vindecători, filozofi, scriitori de-a lungul veacurilor indică existența milenară a depresiei ca problemă de sănătate și luptele continue și, uneori, ingenioase ale oamenilor de a găsi un tratament pentru această boală. Astfel, depresia era considerată o boală spirituală sau mentalăpsihicul și viziunea degrabă decât una fizică.

Referitor la cauzele melancoliei, viziunile grecilor antici și romanilor cunosc o timidă evoluție. Dacă literatura din perioada veche conține multe referiri la boli psihice cauzate de spirite sau demoni, cu timpul apar și referințe de natură psihologică sau biologică.

Astfel, dacă în secolul al 5-lea î.

Pentru ei, gimnastica, masajul, dietele speciale, muzica și băile, alături de un amestec de extract de mac și lapte de măgar au devenit remediile folosite pentru a atenua simptomele depresive. Hippocrate, un medic grec, a sugerat că trăsăturile de personalitate și bolile mintale sunt legate de fluidele corporale, numite umori, care pot fi echilibrate sau dezechilibrate.

Logs of users actions payment, subscribe, unsubscribe and access logs. The purposes of collecting the personal data are the following: traceability of the registration at the ISTT events, if there are any requests, observations or complaints of ISTT clients; processing the on-line payment via euPlatesc.

El menționează patru astfel de umori: bila galbenă, bila neagră, flegma și sângele. Hippocrate clasifică bolile mintale în categorii care au inclus mania, melancolia depresia și febra creierului. El credea că melancolia este cauzată de prea multă bilă neagră în splină.

psihicul și viziunea

Pentru aceasta el folosea ca tratament următoarele: tehnica presupus terapeutică de a elimina sânge din organism, băile, exercițiile și dieta. Spre deosebire de Hippocrate, celebrul filozof și om de stat roman Cicero a susținut că melancolia este cauzată de furie violentă, frică și durere; o explicație bazată pe dezechilibre mintale, mai degrabă decât unele de natură fizică.

Chiar și Hippocrate ajunge la concluzia că bolile mintale, cum ar fi melancolia severă, au oarecum de-a face cu creierul. În ultimii ani înainte de Hristos, cu glaucom, vederea poate fi restabilită viziunii lui Hippocrate se estompează, teoria predominantă printre romanii educați fiind aceea că bolile mintale, cum ar fi depresia, sunt cauzate de demoni și de mânia zeilor.

De exemplu, Cornelius Celsus 25 î. În schimb, medicii persani, cum ar fi Rhazes d. Cmedic șef la spitalul din Bagdad, se dovedeau reprezentanții unei școli de gândire care vedea creierul ca fiind la originea bolilor mintale și a melancoliei. Pentru el, tratamentele bolilor psihice conțineau hidroterapie băi și primele forme de terapie comportamentală recompense pentru comportamentul adecvat.

Este meritul lui Galen, un medic roman din secolul II, de a fi conturat teoria că unele persoane care suferă de melancolie și alte boli mintale se nasc cu un temperament care le predispune la astfel de suferințe și că tratamentele pot face foarte puțin pentru aceste persoane.

psihicul și viziunea

La rândul lor, filozofii stoici romani au venit cu o abordare filozofică a melancoliei și au susținut că tulburările mintale și emoționale sunt cauzate de o percepție greșită asupra propriilor experiențe și situații de viață.

Acești filozofi credeau că modul în care sunt percepute evenimentele dezastruoase sau stresante, ar putea accentua sau reprima anxietatea și, în consecință, melancolia. Astfel, aceștia au susținut că schimbarea percepției cognitive asupra circumstanțelor de viață ar putea atenua chinul mintal.

După căderea Imperiului Roman, în secolul al V-lea, gândirea științifică cu privire la cauzele bolilor mintale a regresat din nou. În timpul Evului Mediu, explicațiile bolilor psihice erau prin excelență religioase. Cei mai mulți oameni credeau că oamenii bolnavi mintal sunt posedați de diavol, demoni sau vrăjitoare și erau capabili să infecteze alte persoane cu nebunia lor.

Tulburarile de sanatate mintala

Doar o mică minoritate de medici a continuat să creadă că bolile mintale au drept cauză umori corporale dezechilibrate, dieta săracă sau durerea. Pe de o parte, vânătorile de vrăjitoare și execuțiile bolnavilor mintal erau destul de frecvente, în toată Europa.

Simptome de alarma care necesita consult psihiatric: — auzul unor voci cand nu este nimeni in jur — auzul gadurilor in cap cu voce tare — psihicul și viziunea avut ganduri sau pareri care au parut neobisnuite sau stranii altora — a simtit ca oamenii ar fi impotriva sa — a simtit ca primeste mesaje prin radio sau TV — a simtit ca cineva il spioneaza sau comploteaza impotriva sa cu scopul de a-i face rau — tendinta la izolare sociala IV. Personalitatea paranoida — persoane reci si distante in relatiile interpersonale sau sunt geloase si autoritare daca devin atasate — reactioneaza cu suspiciune la schimbarile de situatie si gasesc motive ostile si rau-voitoare in spatele actelor inocente sau chiar pozitive ale altor persoane — atunci cand ei cred ca si-au confirmat suspiciunile reactioneaza cu furie — persoanele paranoide au tendinta de a lua atitudine legala impotriva altora in special cand au senzatia unei indignari indreptatite, dar ei nu-si pot vedea propriul lor rol intr-un conflict — motivele ostile reprezinta proiectii ale propriilor ostilitati fata de altii — din punct de vedere ocupational, aceste persoane pot fi eficiente si constiincioase, dar au nevoie sa lucreze intr-o relativa izolare 2.

Pe de altă parte, unii medici au revenit la convingerile lui Disfuncție a miopiei ochiului, afirmând că bolile mintale sunt generate de cauze naturale și că vrăjitoarele sunt, de fapt, persoane cu probleme psihice care au nevoie de tratament. Mai mult, tratamentele pentru melancolie folosite psihicul și viziunea Grecia antică aveau să revină în actualitate — mersul pe jos, reflecția filozofică, rugăciunea, poțiunile, dormitul în hamace și laptele matern.

Semnificativ pentru Renaștere amețeli vărsături insuficiență vizuală și faptul că scriitorii psihicul și viziunea filozofii perioadei văd stările depresive prin lentila aristotelică — ca un posibil catalizator de geniu și măreție.

Filozoful italian renascentist Marsilio Ficino va postula faptul că melancolicii ajung astfel psihicul și viziunea că se străduiesc să înțeleagă taina și slava lui Dumnezeu, dar își dau seama că ei n-au cum să o obțină aici, pe Pământ.

De aceea, pentru renascentiștii europeni, melancolia a devenit un semn de calitate, profunzime și complexitate intelectuală.

  • Ce înseamnă acuitatea vizuală 1 2
  • Exerciții pentru vedere într-un singur ochi
  • Efectul culorii asupra acuității vizuale

A fi melancolic în Europa Renașterii devine un semn de elitism. Aristocrații și scriitorii încep să-și asume cu mândrie un dram de temperament melancolic. În literatură sau teatru, personajele ursuze și capricioase ajung să fie la modă. Cel mai faimos dintre ei a fost, probabil, Hamlet al lui Shakespeare. În cartea sa dedicată subiectului — Anatomia melancoliei — publicată în anulsavantul englez Robert Burton conturează istoria, cauzele și tratamentele posibile ale condiției.

psihicul și viziunea

Tot el subliniază binecuvântările creative care vin odată cu ea. Lucrare enciclopedică cu peste de pagini, cartea descrie cauzele psihologice și sociale cum ar fi sărăcia, frica și singurătateadar și remediile — dieta, exercițiile fizice, distragerea atenției, călătoriile, purgativele, flebotomia, remediile din plante, căsătoria, chiar și terapia prin muzică.

La începutul Epocii Luminilor secolele XVIII și începutul secolului XIXse credea că depresia este moștenită, o slăbiciune de neschimbat legată de temperament, ceea ce ducea la ideea că cei afectați trebuie fie evitați, fie închiși.

Ca urmare, cei mai psihicul și viziunea bolnavi mintal ajungeau fără adăpost și săraci, iar unii erau închiși în instituții. Medicul englez George Cheyne sec.

Depresia - consideratii generale Depresia a devenit cea mai frecventa suferinta mintala la nivel de comunitate. Un studiu desfasurat de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii a atestat faptul ca depresia afecteaza circa de milioane de persoane de pe intregul mapamond.

XVIII va dezvolta teoria că melancolia este cauzată de confortul și luxul în creștere generate de industrializare și propune drept tratament o dietă vegetariană spartană  Cel psihicul și viziunea bun remediu pentru bolile mintale precum depresia este exercițiul fizic sau munca, crede Samuel Johnson, un melancolic el însuși.

El afirmă că viață rurală produce oameni inimosi și robuști emoțional, în timp ce viața de oraș le diminuiază rezistența și-i face vulnerabili la depresie.

Romantismul, perioada primei jumătăți a sec. XIX revigorează ideea că starea de spirit întunecată erau mediul propice geniului creator și înțelepciunii perceptive. Însă renașterea melancoliei va fi de scurtă durată. Progresele din biologie și psihologie din a doua jumătate a secolului XIX vor pune bazele concepției moderne asupra depresiei — o boală mintală care împiedică, mai degrabă decât facilitează, manifestare autentică a sinelui.

  • Dacă vederea este slabă dimineața
  • Modul în care exercițiul afectează vederea
  • Viziune telescopică cum să se dezvolte

Pihologii încep să construiască teoria potrivit căreia melancolia este cauzată de un sistem nervos suprasolicitat. Simptome precum neliniște, letargie și deprimare vor fi semnele unui ritm tot mai mare de industrializare și tehnologizare, potrivit neurologului american George Miller Beard.

Celor care manifestau primele simtome li se recomanda evitarea consumului de alcool și carne, programul prelungit și compania persoanelor toxice. Această perioadă reprezintă momentul de cotitură în gândirea referitoare la natura melancoliei.

Tulburare de personalitate Borderline.

Dacă până acum se credea că aceasta este un defect al intelectului, creierului sau corpului, acum începe să fie privită ca o tulburare emoțională.

În anulpsihiatrul german Emil Kraepelin va aduce contribuții semnificative privind abordarea și tratamentul sănătății mintale. El este primul care va separa depresia maniacală și schizofrenia și va clasifica oficial diverse tipuri de melancolie, în funcție de severitatea lor. Începutul secolului XX este dominat de abordarea psiho-analitică a lui Freud.

De aceea, psihanaliza este necesară psihicul și viziunea a căuta rădăcinile sale subliminale. Alți psihanaliști freudieni au susținut că melancolia are la bază un tip de narcisism. Sandor Rado credea că melancolicii sunt, pur și simplu, persoane care caută aprobare și afecțiune și că, atunci când dragostea nu este reciprocă, apare melancolia. Melanie Klein și alții au emis ipoteza că melancolia este rezultatul respingerii de către mamă; cu cât este mai intensă ostilitatea din partea mamei, cu atât va fi mai intensă depresia.

Cel care va reduce decalajul dintre perspectiva psihanalitică a lui Freud și punctul de vedere psihobiologic lui Kraepelin a fost Adolf Meyer. El psihicul și viziunea afirma că experiențele din copilărie precum și genetica pot pot mări predispoziția cuiva către melancolie. Cu toate acestea, el crede că experiența din trecut și genetica nu reprezintă destinul persoanei.