Test de viziune la bunica


Vezi galeria foto » Multe lucruri se moştenesc, într-o familie, de-a lungul mai multor generaţii.

Clasa a II-a

Meserii şi reputaţii, averi şi anomalii genetice — toate se pot transmite, printr-un lung lanţ, de la străbunici la strănepoţi. Dar, până de curând, nimeni nu credea că şi anumite întâmplări pot lăsa în ADN-ul oamenilor urme semințe de mărar și vedere să se transmită şi generaţiilor următoare.

viziunea minus 2 este

Acest domeniu de studiu - numit epigenetică transgeneraţională - este una dintre cele mai remarcabile noutăţi ale geneticii, iar în ultimii ani, o serie de rezultate uimitoare a făcut din el unul dintre cele mai fascinante câmpuri de cercetare ale ştiinţei moderne. Copii, părinţi, bunici şi străbunici În urmă cu câteva luni, un studiu care a făcut vâlvă arăta că teama dobândită în cursul vieţii, ca urmare a unei traume, se transmite şi la urmaşi.

Studiul fusese realizat pe şoareci — rezultatele fiind oricum surprinzătoare - dar o serie de date referitoare la oameni confirma această idee până acum viziunea 2 normală înţeleasă şi încă mai puţin acceptată: influenţa negativă a unor evenimente sau obiceiuri din viaţa unui om nu se mărgineşte la existenţa test de viziune la bunica om, ci îi supravieţuieşte, transmiţându-se GENETIC — acesta e marea descoperire — la copiii şi nepoţii lui.

Iată câteva dintre cercetările care documentează aceste noi descoperiri şi care au început deja să schimbe percepţia oamenilor de ştiinţă — şi, în curând, şi a noastră, a tuturor — despre natura moştenirii genetice. Să luăm, de pildă, fumatul.

Poezia tradițională „Aci sosi pe vremuri”

Ştim că e dăunător celor care îl practică. Ştim că dăunează şi celor ce stau în preajma fumătorilor, devenind victime ale aşa-numitului fumat pasiv. Ştim că femeile gravide care fumează influenţează negativ sănătatea copilului pe care-l poartă. Dar apare totuşi surprinzătoare descoperirea că, dacă o femeie a fumat la viaţa ei, acest obicei măreşte riscul apariţiei astmului la strănepoţii acelei femeichiar dacă aceştia nici măcar nu şi-au cunoscut străbunica!

Dacă în acest caz e vorba despre un comportament voluntar, în multe alte cazuri e vorba despre evenimente traumatizante suferite — fără nicio vină — de oameni, sau de un mod de viaţă marcat de lipsuri şi care lasă urme epigenetice adânci, influenţându-i şi pe urmaşii lor Alimentaţia, fumatul, chiar şi traumele — toate pot lăsa în materialul genetic urme care ce pot trece şi la generaţiile următoare. Foto: Shutterstock. Este un studiu care a urmărit mai multe generaţii succesive, încercând să afle în ce fel influenţează condiţiile de viaţă ale unei generaţii sănătatea descendenţilor acesteia.

  • Testuri Paine – Paine la test | Paine pe vatra
  • Verificați-vă videoclipul

Cercetătorii au studiat persoane născute înşiprecum şi pe cei părinţi şi bunici ai acestora. Au fost luaţi în calcul, retroactiv, factori precum abundenţa recoltelor şi preţurile alimentelor, folosind în acest scop date istorice, consemnate în documente din arhivele locale.

Retete De La Bunica Piatra Neamt

Fenomenul transmiterii ereditare a caracterelor a devenit şi mai complicat odată cu descoperirea acestui nou aspect:moştenirea epigenetică transgeneraţională. Este unul dintre puţinele episoade de foamete survenite într-o ţară dezvoltată, în cursul secolului XX; fiind bine documentat, a putut fi amplu studiat mai târziu şi a dus la obţinerea unor rezultate ştiinţifice remarcabile.

Starea care o învinge pe Tatiana Țîbuleac 10 ianuarie Decalogul Tatianei Țîbuleac Dacă ar fi să numesc o stare care mă învinge mereu, care mă muțește și mă așază în banca mea, mă provoacă și mă pune în mișcare, mă inspiră și mă răscolește, dar, în același timp, mă ține vie, aceasta ar fi frica. Frica am învățat-o de la bunica, care se pare că a purtat-o de mână toată viața. De înțeles însă am înțeles-o mult mai târziu. Când am crescut, am plecat de acasă și mi-a fost clar că nu mai există niciun spate care să mă ascundă. De atunci frica mi-a devenit aliat în toate, iar eu, ca să nu o supăr, îi rostesc numele tare și cu respect, să-i amintesc că nu am uitat de ea și că îmi știu locul.

Această foamete a avut loc în iarnaspre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, într-o regiune olandeză aflată sub ocupaţie germană. Blocada instituită de trupele germane naziste şi iarna foarte friguroasă, care a dus la îngheţarea canalelor, au împiedicat aprovizionarea cu combustibil şi alimente a populaţiei, urmarea fiind o foamete de pe urma căreia au avut de suferit 4,5 milioane test de viziune la bunica oameni.

Majoritatea au supravieţuit, cu greu, datorită cantinelor sociale, dar aproximativ Dincolo de tragedia umană, ceea ce a fost interesant, din perspectiva ştiinţei, a fost faptul că penuria de alimente, frigul şi suferinţa psihică îndurată au avut urmări importante nu numai asupra celor care au supravieţuit, ci şi asupra urmaşilor lor, născuţi la luni sau ani de zile după această dureroasă întâmplare, şi chiar asupra copiilor acestora.

Un amplu studiu realizat ulterior de oameni de ştiinţă olandezi şi britanici a arătat, printre altele, următoarele: copiii femeilor care fuseseră însărcinate în perioada foametei erau mai susceptibili de a suferi de diabet, obezitate, boli cardiovasculare, microalbuminurie şi alte probleme  de sănătate — un lucru explicabil, la urma urmei, prin efectele directe pe care malnutriţia mamei în perioada sarcinii le putuse aveaa asupra metabolismului fătului.

Iarăşi explicabil: malnutriţia, cu lipsa unor nutrienţi esenţiali pentru dezvoltare, precum şi starea de stres a mamei, impietaseră asupra proceselor de dezvoltare  normală a sistemului nervos al copilului, din punct de vedere structural şi funcţional.

suplimente alimentare pentru vedere

Cu alte cuvinte, aceşti ultimi copii sufereau de pe urma malnutriţiei îndurate de bunicile lor, în timpul foametei, ceea ce sugerează că starea de malnutriţie produsese anumite schimbări epigenetice care afectaseră două generaţii succesive. Este una dintre dovezile cele mai elocvente ce confirmă această idee a moştenirii epigenetice transgeneraţionale — o idee ce are nevoie de confirmări, deoarece este încă destul de controversată, după cum veţi vedea.

Un fenomen cu rădăcini misterioase De ce e controversată existenţa acestui fenomen? Poate că e vorba doar despre rezistenţa la test de viziune la bunica — la schimbarea unui mod de gândire împământenit de veacuri. În secolul al XIX-lea, un biolog francez, Jean-Baptiste Lamarck, a susţinut că organismele vii pot dobândi, în cursul vieţii lor, trăsături pe care să le transmită generaţiilor următoare.

Starea care o învinge pe Tatiana Țîbuleac

Biologii evoluţionişti susţineau, în general, concepţia ce considera schimbările evolutive drept un proces foarte lent, bazat pe modificarea într-un timp îndelungat a zestrei genetice a unui organism prin acţiunea selecţiei naturale, care consolida sau înlătura anumite mutaţii apărute la nivelul unor gene mutaţiile fiind alterări ale structurii unei gene. Generaţii întregi de biologi au crescut cu această concepţie şi cu ideea că lamarckismul era doar una dintre cărările greşite pe care se rătăciseră unii biologi, ratând drumul drept al evoluţionismului de tip darwinist.

  • Viziune - MVcom
  • Miopia este cauza bolii

Şi iată că, acum, roata istoriei ştiinţelor se întoarce în modul cel mai ironic cu putinţă: biologii se văd în postura de a fi siliţi să ţină seama de viziunea lui Lamarck şi chiar de a-i da, post-mortem, dreptate. Lucrările sale i-au sugerat că, într-adevăr, acest mod de transmitere ereditară există.

Dacă e aşa, se întreabă el, cum de n-au observat asta atâţia cercetători străluciţi, în ultima sută de ani de cercetări genetice? Unul dintre motivele pentru care mulţi geneticieni sunt încă sceptici în privinţa acestui fenomen, al eredităţii epigenetice transgeneraţionale, este acela că mecanismul ei este încă misterios.

Pentru a-l explica, oamenii de ştiinţă ar trebui să arate în ce mod iau naştere, în celule reproducătoare, sub influenţa unor factori externi, din mediu, anumite semnale celulare.

Greaua moştenire a trecutului: cum îţi influenţează bunicii tăi destinul?

Mai relevante, din acest punct de vedere, sunt celulele reproducătoare masculine. O femeie gravidă, expusă anumitor influenţe ale unor factori externi alimentaţie, poluare etc. De  aceea, pentru a studia efectele epigenetice transgeneraţionale, cercetătorii se concentrează asupra taţilor, studiind modul în care spermatozoizii dobândesc sau pierd anumiţi markeri genetici.

probleme de vedere video

Totuşi, din ce în ce mai mulţi geneticieni încep să accepte existenţa acestui fenomen al transmiterii epigenetice transgeneraţionale a unor caracteristici, pe baza dovezilor furnizate de studiile pe animale şi pe puţinele studii pe oameni.

Următorul nivel la care se poartă acum bătălia este elucidarea mecanismului misterios prin care are loc acest proces, aspect asupra căruia se concentrează mai multe echipe de cercetători, din diverse laboratoare, în încercarea de a afla cum se petrec lucrurile.

Zacusca De Fasole Ca La Bunica

Mecanismul prin care sunt transmise de-a lungul mai multor generaţii schimbările epigenetice nu este cunoscut încă; oamenii de ştiinţă explorează diferite ipoteze. Metilarea are ca efect modifcarea expresiei acelei gene, adică a felului în care produce ea anumite efecte în organism. Dacă luăm ca exemplu studiul pe şoarecii ce transmiteau sensibilitatea la acetofenonă şi teama de această substanţă la urmaşi, o cale prin care s-ar putea realiza acest lucru ar fi, ipotetic, următoarea: cumva, informaţia despre mirosul care îi speria pe şoareci ajunge la nivelul testiculelor şoarecilor masculi şi determină o metilare mai slabă a unei gene numite Olfrdin ADN-ul spermatozoizilor.

Această schimbare epigenetică trece şi la urmaşii acelor şoareci, prin intermediul spermatozoizilor astfel influenţati, ducând la creşterea numărul de receptori pentru mirosul de acetofenonă în mucoasa nazală a animalelor şi, astfel, la o sensibilitate mai mare la acel miros. Spermatozoizii au şi ei molecule ce acţionează ca receptori olfactivi, aşa că ar fi posibil ca receptorii Olfr din spermatozoizi să reacţioneze la moleculele de acetofenonă ajunse în fluxul sanguin şi, ca urmare, să modifice metilarea genei corespunzătoare în ADN-ul spermatozoizilor.

O altă ipoteză implică histonele, proteine existente în nucleul celular şi în jurul cărora se înfăşoară fibra de ADN, căpătând forma sub care se găseşte în cromozomi.

Deşi în cursul proceselor celulare ce duc la formarea spermatozoizilor, cea mai mare parte a ADN-ului este separată de histone, o fracţiune din aceste proteine rămîne totuşi ataşată de ADN, iar aceste porţiuni ar putea păstra informaţia respectivă, corelată cu modificarea expresiei genelor, şi ar transmite-o de la o generaţie la alta.

Şi unele studii pe şoareci au evidenţiat posibilitatea ca elementele ce intervin în transmiterea epigenetică a unor caractere să fie histonele. Sau altă ipoteză ar putea fi vorba nu despre metilarea ADN-ului ori a histonelor, ci despre intervenţia ARN-ului: şoarecii expuşi la mirosul de acetofenonă şi la durere ar putea test de viziune la bunica molecule scurte de ARN microARN — poate în creier — care călătoresc prin sânge şi ajung în testicule, unde se leagă de ADN, la nivelul genei Olfr  din spermatozoizi, modificându-i expresia.

Un mecanism de acest gen a fost deja descris la plante şi nu este exclus ca el să acţioneze şi la animale. Într-un studiu pe oamenis-a arătat că spermatozoizii bărbaţilor care fumează diferă de cei ai nefumătorilor în ceea ce priveşte expresia a 28 de tipuri diferite de microARN.